o, demon alcool

tequilla! de ce asa veseli sau asa nervosi cand neuronii se intalnesc cu aburii alcolului? pai iaca'asa: undeva ceva, probabil pe la supraeu cum ar spune marii pisicologi nu mai functioneaza si-asa scoatem tot ce avem mai ascuns si mai puternic in noi: fie bun, fie rau. si apoi, intr-o mare dezamagire, ne chinuim sa ne convingem ca am fost posedati, ca nu am fost noi, avand cea mai mare teama de a ne cunosate propria persoana. societatea ne-a pierdut pe drum. ne temem de cyborgi sau cum le-o fi zicand. dar noi? ce puii mei om fi de ne e rusine cu noi si ne chinuim sa ne supunem unor reguli instituite de ... noi?! si imi permit de la mine putere sa citez din melodia unui mare geniu care din pacate 'a fost' - 'o, demon alcool/n-am amintiri mi-e capul gol/lipsit de control/sclav la demonul alcool'. daca in luciditate ne ascundem, in betie sigur ne apropiem de eul pur si-i bine ca el tipa de acolo dinauntrul comportamentelor pompoase neinteriorizate sau interiorizate partial si-i bine sa-i dam drumul din an in paste, ca sa nu iasa aiuristic, in maniere nebanuite, in semn de nonconformism la norme (cum ar fi sa pui zahar in ciorba in loc de sare pt simplul fapt ca de fapt cu zambetul pe buze urasti sa faci za faching ciorba). ii funny!