tinereti...

Daca ratez momentul asta si nu scriu acum, am sa uit - o uitare pe care probabil nu mi-o voi ierta.

Tabara Piatra Neamt - vacanta dintre clasa a 3-a si a 4-a. Prin 1994 dar. Una din cele mai dragi amintiri. Si cantam noi pe acolo asa:
Viata taberistilor e un cantec de chitara
Unii canta altii zbiara, altii sar pe geam afara
c-asa-i viata taberistilor
Dimineata ceai, ceai, ceai,
Pana la amiaza, vai!
La pranz doua macaroane
Pana seara mori de foame
C-asa-i viata taberistilor
Seara ne da fasolica sa ne strice la burtica
Si-un pahar cu lapte acru pana noaptea dai de dracu
C-asa-i viata taberistilor.
Dimineata la plecare
Paturile n-au picioare,
Usile nu au tatani, c-au trecut pe-aici nebuni
C-asa-i viata taberistilor

Uau, ce memorie de elefant...

Si mai era una a lui Alexandru Andries (cred, parca...) despre foame. Imi aduc aminte doar ... Tare as vrea sa gasesc vreo varianta inregistrata...

Ce vremuri....
Care pleci pe munti cu corturi sau pe la cabane si faci trasee si ai rabdare sa ma astepti ca ma misc greu de la scaunul vesnic de birou si de la tonele de fum din plaman... nu ezita sa ma contactezi.... Si daca este absolut necesar promit sa nu-mi etalez talentele vocale :-))

Multumesc,
A